8 decembrie 2016
Drepturile omului ca diversiune
Putem avea drepturi numai daca ni le aparam reciproc. Pentru aceasta este necesar sa cooperam voluntar cu egalii nostri ca sa ne promovam interesele comune chiar si impotriva unor centre de putere superioare noua.
Pentru ca sa putem coopera voluntar, avem nevoie sa vorbim liber, sa calatorim liber, sa ne asociem liber si sa facem afaceri liber. Aceste drepturi ar fi trebuit sa ne permita sa ne guvernam liberi.
In timp ce supravegherea internetului ne ameninta dreptul de a vorbi liber, puterea promoveaza false drepturi ale omului ca diversiune. Dreptul la identitate sexuala si dreptul la facilitati pentru handicapati sint ultimele exemple. Desigur ca dreptul la identitate sexuala poate fi parte din dreptul la libera exprimare, daca comunitatea hotaraste in acest sens, si desigur ca handicapatii ar putea primi facilitati ca sa poata trai si chiar sa contribuie in cadrul comunitatii, dar aceste consecinte marginale ale drepturilor omului nu sint altceva decit o diversiune a puterii atita timp cit drepturile omului sint incalcate masiv si comunitatile nu sint functionale.
23 noiembrie 2015
Baza teoretica
Exista numai doua cai prin care aceste reguli pot fi create si impuse:
1. O pesoana sau un grup puternic pot impune regulile, tinindu-i pe ceilalti oameni slabi, divizati, dependenti economic. Acesta este cazul unei societati integrate vertical. Intr-o asemenea societate relatiile patron - client sint mai puternice decit relatiile intre egali. Acesta este un echilibru social stabil deoarece patronul rasplateste denuntatorii si pedepseste pe cei care isi apara drepturile si oamenii nu au incredere unii in altii. Aceasta structura sociala necesita un discurs public propagandistic.
2. O asociatie voluntara de egali poate sa impuna regulile. Relatiile dintre egali sint mai puternice decit relatiile patron - client. Acesta este cazul societatii integrate orizontal. Acest echilibru social este stabil deoarece asociatia ofera securitate si guvernare membrilor sai si ii exclude pe cei care ii tradeaza interesele. Ca sa ofere guvernare asociatia se intilneste regulat, schimba informatii, se implica in administrarea locala si in politica, initiaza afaceri si in general rezolva problemele publice ale membrilor sai. De obicei asociatia exista ca un numar mare de asociatii care sustin cauze diferite, uneori contradictorii. Aceasta structura sociala permite si necesita un discurs public rational.
Aceste doua structuri sociale sint stabile pe perioade de mii de ani in ciuda unor puternici factori perturbatori externi. Chiar daca motivatiile fiecarui membru al societatii de a mentine structura sociala sint slabe, ele sint omniprezente.
Bibliografie: R. D. Putnam, Robert Leonardi, Raffaella Y. Nanetti, Cum funcţionează democraţia?, Editura Polirom, Iaşi, Bucureşti, 2001
19 noiembrie 2015
Propunere de program politic
Solutia este sa ne rezolvam problemele noi insine, schimbind structura sociala intr-una integrata orizontal, in care relatiile intre egali sint mai puternice decit cele de tip patron - client. Aceasta strategie a dus la succesul Occidentului si mi-e teama ca este singura solutie pentru ca sa putem avea o viata decenta. Acest lucru este posibil numai prin cooperarea cu egalii nostri. Comunitatea trebuie sa ofere siguranta individului in fata accidentelor vietii si a abuzului oamenilor puternici. Aceasta cere efort, intilniri regulate intre membrii comunitatii, monitorizarea continua a activitatii puterii (primarie, parlament, guvern, ...), cunoasterea unor detalii relevante pentru viata publica (legi, pretul asfaltului samd), si chiar contributii financiare (ajutorarea unui om abuzat de putere prin plata avocatului, campanii publice pentru teme care privesc mai multi oameni si chiar ajutarea saracilor astfel incit sa nu depinda de puterea centrala ci de comunitate, chiar daca primesc banii de la stat). Pentru ca oamenii sa accepte sa faca acest efort ei trebuie sa vada rezultatele in scurt timp. Sugestia mea este sa atacam coruptia uriasa de la nivel local. Viata noastra de fiecare zi este un iad din cauza felului in care este administrat cartierul in care locuim. Poluarea este maxima (nu costa nimic sa otravesti aerul). Strazile sint blocate de masini, gunoaie si orice altceva (nu costa nimic sa depozitezi ce vrei unde vrei). Comertul ofera calitate minima la preturi maxime, datorita coruptiei, taxelor uriase si piedicilor absurde de tot felul. Toate acestea nu sint intimplatoare. Ele ajuta puterea sa isi controleze supusii tinindu-i saraci, lipsiti de initiativa in afaceri, complet dependenti de functionarul de stat. Propun sa incercam sa cointeresam cit mai multi proprietari de mici afaceri dintre cei care ar prefera un comert corect mafiei pe care o servesc acum. Acesti oameni sint in prima linie a conflictului dintre societate si putere, si nu intimplator: ei fac banii. In Occident, acesti mici intreprinzatori au generat bunastarea. Ei produc peste jumatate din produsul intern brut. Ei sint cei mai deschisi la inovatie. Mai important, ei reusesc sa controleze puterea astfel incit afacerile lor sa mearga. Deoarece sint aproape de strada nu isi permit sa iroseasca milioane mergind impotriva preferintelor clientilor. Sint mai cu picioarele pe pamint. Deoarece sint multi, au trebuit sa sustina egalitatea in fata legii. Deoarece sint mici, au trebuit sa sustina politici economice corecte, care au cauzat bunastare. Primul ministru si-a permis sa inchida Oltchimul, bacanul nu-si permite sa-si inchida magazinul nici macar 3 ore. Mafia se bazeaza pe banii furati de la acesti oameni. Asadar propun sa incercam, daca e posibil, sa convingem micii intreprinzatori sa se uneasca intr-o asociatie profesionala care sa pistoneze primaria si guvernul sa-i lase sa faca afaceri. Daca am reusi sa reprezentam interesele acestor oameni, am avea produse bune la preturi mici, am putea sa ne deschidem firme fara acceptul mafiei, am putea sa ne alegem furnizorii de produse conform intereselor noastre. Cel mai important, bunastarea noastra ar depinde de comunitatea noastra. Si mafia ar fi mult mai saraca.
Puteti sa propuneti si alte solutii, alte strategii care sa recompenseze pe cei care contribuie la binele comun. Dar va atrag atentia asupra urmatoarelor:
1. Banii conteaza. E mai greu sa motivezi oamenii sa sustina democratia directa, care de fapt cere mai multa munca din partea lor, chiar daca pina la urma i-ar rasplati cu virf si indesat, decit sa ii motivezi sa isi permita mincare mai buna si mai ieftina;
2. Timpul e scurt. In opinia mea, trebuie sa incercam acum, nu peste 10 ani. Ineficienta societatii noastre cauzeaza saracie si distrugerea ecosistemului. Situatia nu este stabila. Tehnologia formidabil de puternica pe care o avem este o unealta care va fi folosita sau pentru intarirea mizeriei si sclaviei sau pentru bunastarea noastra;
3. Ceea ce spun in primele doua paragrafe nu este din imaginatia mea, ci reprezinta rezultatul a decenii de cercetare practica a unor virfuri din domeniul sociologiei, in Occident, incepind in anii 1970 (R. D. Putnam, Robert Leonardi, Raffaella Y. Nanetti, Cum funcţionează democraţia?, Editura Polirom, Iaşi, Bucureşti, 2001). Nu veti scapa de acest adevar dind clic in alta parte.
Ca sa intelegeti cu ce ne confruntam voi comenta pe scurt transportul in comun din Bucuresti. Transportul este esential pentru economie. Daca este ineficient, afaceri nu vor mai avea loc, someri nu-si vor mai gasi de lucru, bani si vieti se vor pierde. In plus, poluarea cumplita a aerului din Bucuresti i se datoreaza. Autobuzele polueaza mai rau decit orice automobil privat. (In Occident, transportul in comun este cel mai putin poluant, pentru ca e controlat de primarie si solutiile tehnologice nepoluante sint usor de aplicat: alimentarea la capat, viteza redusa permit orice solutie, ca biogaz sau electricitate.) Traficul este infernal fiindca toti cei care pot scapa de transportul in comun folosindu-si masina proprie, o fac. Asta creste poluarea. Pretul de 1,3 lei nu e limitat de costuri, ci de taxiuri. Trei persoane care traverseaza centrul (transportul in comun nu traverseaza centrul, trebuie sa schimbi) ies mai ieftin cu taxiul decit cu RATB-ul. Pretul real al unei calatorii este 12 lei. (L-am aflat de curind de la TV. Sper ca stati pe scaun.) Diferenta de la 1,3 lei la 12 lei o platim noi, prin taxe si subventii. Taxiurile nu sint subventionate in nici un fel. De aceea, estimez pretul corect al unei calatorii cu transportul in comun la 50 - 75 de bani. O asemenea tilharie este posibila numai datorita faptului ca RATB are un monopol aparat prin lege. Aceasta inseamna ca nici o alta firma nu poate oferi transport in comun in Bucuresti. Aceasta lege este aparata de politisti si judecatori platiti de noi. Bucurestiul este un oras industrial cu ~ 3 milioane de locuitori. Estimez ca se fac ~ 1 milion de calatorii in fiecare zi de lucru, adica 0,5 milioane de oameni se duc la slujba. Asta inseamna ca se fura cam 10 milioane de lei sau 2 milioane de euro pe zi. Desigur ca acesti bani sint impartiti intre nepoti cu slujbe bune, dar multi se duc la centru. Centrul poate fi la guvern, care de altfel furnizeaza banii de subventii, deci stie de ei, dar exista centre si la Bruxelles sau la Washington, dupa cum ne-a aratat, de exemplu, dosarul Microsoft. Pentru acesti bani se omoara: http://doru001.blogspot.ro/2006/05/magaria-maxi-taxi-urilor-2.html. Cred ca e si vina noastra. O piata libera ar fi scazut profitul aproape de zero si ar fi crescut calitatea serviciilor. Nu trebuie decit abrogata o lege criminala.
Diversiuni
Exista un mare numar de diversiuni in spatiul public. Ele ascund solutia simpla pe care o sustin eu.
1. Sa lasam guvernarea specialistilor.
Nu e posibil. Daca nu ne informam si nu ne controlam guvernele sau societatea in mod direct nu avem nici o sansa. Nimeni niciodata nu ne va reprezenta interesele, asa cum explic in primul paragraf.
2. Sa nu intervenim in justitie.
Daca procesele nu sint publice si nu vedem dosarele atunci coruptia va fi libera si justitia va ramine pentru noi un domeniu opac si de temut. Nu intimplator procesele sint publice in orice democratie. Avem datoria de cetateni sa comentam asupra hotaririlor judecatoresti pe baza dosarelor cu probe care trebuie sa fie publice.
3. Daca nu ingenunchezi in fata cateilor lui Daniel nu esti crestin.
Din contra, daca nu spui adevarul in fata abuzurilor acestor farisei nu esti crestin. Nu ma-ndoiesc ca l-ar crucifica din nou daca ar pune mina pe el. Nimic din ce spun acesti religiosi nu e crestin. Iisus a spus sa ne iubim intre noi, sa ne ajutam, sa ne vedem birna din ochiul nostru si nu paiul din ochiul altuia, sa intoarcem si celalalt obraz. Religiosii vor sa inchida homosexualii, se bucura de moartea unor tineri pentru ca ascultau rock. Iisus era complet impotriva autoritatii, religiosii nu stiu decit de sclavie.
4. Pericolul islamic.
Acesta nu este un pericol religios, ci un pericol de saracie si nedreptate. Migrantii vin pentru ca vor sa se integreze. Vor sa traiasca in Vest. Priviti argumentele:
a) De ce imamii nu protesteaza impotriva atacurilor teroriste.
Pentru ca ei traiesc din acest obscurantism. Exact la fel ca Daniel. Ati vazut un preot crestin protestind impotriva nenumaratelor crime ale bisericilor crestine? Macar sa nu sustina genocidul din Kosovo?
Singurii care protesteaza sint intelectualii umanisti, atit in lumea crestina, cit si in cea islamica. Dar in cea islamica acesti intelectuali isi risca cu adevarat viata. Campania islamofoba are ca scop tocmai impiedicarea cooperarii intre culturi.
b) Cum este posibil sa existe Statul Islamic? Toate tarile invecinate le sint ostile si ii bombardeaza. Totusi, ei fac bani din exportul de petrol! Stiti cit de usor este sa bombardezi o sonda sau macar un transport de petrol? Cine il cumpara? Cine le vinde arme? Rusii? Nu cred. Mi-e teama ca tarile NATO. Daca asta nu va face sa va ginditi putin atunci imi pare rau.
c) Populatia islamica din Franta este mare din cauza ca au avut colonii islamice. La noi, care am fost colonie turca, sint mai putini musulmani.
d) Islamul a devenit o problema si datorita politicii europene in nordul Africii. Ceea ce s-a intimplat in Libia, mai ales, nu are scuze. Este o zona incredibil de bogata. Era suficient sa le asiguram securitatea si sa facem afaceri cu ei ca sa avem aliati civilizati in acea zona.
5. Nu ne trebuie organizare si reprezentanti, Iohannis trebuie sa discute direct cu piata.
Acest lucru este imposibil, este obligatoriu sa ne organizam si sa ne sustinem interesele in mod constant pina cind presedintele, oricare ar fi el, va trebui sa tina cont de interesele noastre mai mult decit de ale altora, cum ar fi marile corporatii.
6. ONG-urile sint subversive.
Sint, mai ales daca noi nu avem unul. Solutia nu este sa avem o societate complet destructurata, atomizata, pregatita pentru totalitarism, ci sa avem o societate civila puternica, bine conectata, activa, diversa, care sa reactioneze la timp in fata derivei puterii, care sa apere drepturile individuale ale membrilor sai.
Viata decenta, discutia rationala sint posibile numai intr-o societate integrata orizontal. Vedeti ca discutiile din spatiul public de la noi sint strict partizane si complet lipsite de argumente.
Cine doreste sa se asocieze poate lasa un comentariu, preferabil si o adresa de contact.
24 decembrie 2012
De ce este Romania altfel? de Lucian Boia - recenzie
Cartea, scrisa cu vivacitatea cunoscuta, se constituie intr-un rezumat greu de inlocuit al evenimentelor istorice care au condus la problemele de astazi ale societatii romanesti. Ea este insa afectata de lipsa de conectare a autorului la cel de Al Treilea Val (la Internet) si ramine relevanta pentru societatea anilor '90.
Consider ca aceasta carte a fost scrisa ca un manifest care pledeaza in fata intelectualitatii franceze in favoarea unei intelegeri / rabdari in legatura cu Romania. Asta nu strica, dar Romania este unde este si ca urmare a unor interese economice si politice care, fireste, au nevoie si de un suport al istoricilor, fara ca acesta sa fie cel mai important.
22 iulie 2012
Basescu si supararea
Legea partidelor impune cerinte absurde pentru infiintarea unui partid, aparind mafiile la putere. Nu l-a interesat. Legea electorala permite turismul electoral si limiteaza nr. de observatori din partea societatii civile la ... 1, mi se pare. Nu l-a interesat.
In economie, impozitul forfetar a sabotat sansa oamenilor saraci sa isi cistige piinea cinstit si a aparat mafiile la putere de orice competitie. Motivul, ca erau firme deschise care ocupau degeaba citeva linii intr-un registru, e ridicol. Toate legile sint concepute astfel incit sa apere mafiile. E mai usor sa cumperi ilegal arme de la rusi decit sa transporti o rosie la Bucuresti si s-o vinzi legal. In agricultura, coordonatele granitelor terenurilor sint secrete de stat, si mafia foloseste aceasta pentru a fura si muta terenuri, unele de mai multe ori pe an. Scaderea salariilor si pensiilor este o strategie falimentara si criminala pentru ca duce la depresie economica. Acest fapt e bine cunoscut si documentat dupa 1939 si e explicat in orice manual de economie. Deficitul trebuia finantat prin tiparirea de bani, cu o inflatie de 8 - 12 %. Scaderea proportionala a veniturilor bugetarilor este criminala, pentru ca multi mureau deja de foame, in timp ce putini si-au cumparat doar trei vile in Occident, in loc de patru. Chiar daca sistemul informatic de urmarire a populatiei pus la punct de Nastase nu putea calcula o taxa progresiva (motivul invocat!), tot puteati cu usurinta sa taxati 40% si sa redistribuiti 30% in mod egal bugetarilor, obtinind o taxa progresiva. Nu ati scazut si investitiile, pentru ca de acolo furati. Motivul invocat, ca acestea asigura sustinerea economiei, e ridicol. Aceste masuri au sabotat clasa de mijloc, micii producatori si negustori, care ar fi putut sa asigure o societate civila care ar fi redus puterea mafiei in societatea romaneasca.
A incalcat dreptul oamenilor de a manifesta pasnic prin folosirea fortei. Tineri cu banda adeziva pe gura in fata televiziunii arestati ilegal in legatura cu Rosia Montana. Oameni infometati care au blocat circulatia la Universitate asezindu-se pe asfalt au fost schiloditi in bataie. Puteau fi trasi de acolo fara sa fie batuti. Si-a batut joc de profesionisti ca Arafat, afirmind intiietatea puterii abuzive impotriva profesionalismului si demnitatii (o idee fascista). In sfirsit, culmea ipocriziei, a fost impotriva legalizarii prostitutiei, condamnind la abuzuri, lipsa asistentei sociale si lipsa controlului medical periodic un numar semnificativ de femei sarace. Din nou, mafia din prostitutie este aparata de aceasta interdictie. A creat o justitie eficienta intr-o societate fara societate civila. Aceasta pune la dispozitia oricarei maimute care se catara la Cotroceni un dispozitiv redutabil de control al societatii.
In mod implicit, incearca sa ma convinga ca Videanu, cit a fost primar in Bucuresti, pleca de la primarie la ora 17:00 si muncea fara conflict de interese pentru banii necesari ca sa-si cumpere mausoleul de la Snagov.
Ma intreaba de abia acum care e problema.
Nu-mi va raspunde. Organizarea mafiotica a PDL este vizibila chiar din mitingurile pe care le tine: sint 4 oameni vizibili pe scena, cu mesaje rudimentare, si o multime amorfa jos. In Vest, este intotdeauna un cerc de egali care propune solutii discutate deja in societatea civila.
13 mai 2010
Lupii tineri
2. Masura guvernului arata ca Romania este in prezent controlata de mafie. Asta e foarte grav, pt. ca mafia nu intelege ca un stat nu e ca o afacere privata.
Noi avem un deficit bugetar mare si de nesustinut. Bugetarii, cred ca de patru ori mai multi decit in SUA la suta de mii de rezidenti, consuma prea multi bani. Sectorul privat, distrus de coruptie implementata prin politici de stat, nu plateste taxe destule.
Numai guv. Tariceanu a marit nr. de bugetari cu 30%, intre 2005 si 2008, cred ca atunci a fost. Lefurile sefilor si hotia prin firme capusa si licitatii necinstite au depasit orice imaginatie si asta continua si acum. 1 km de autostrada costa in Romania 80 mil. euro, in Elvetia, cu poduri si tunele, 20 mil. euro.
Administratia Basescu, guv. Boc, au introdus un impozit minim pe profit. Asta a distrus firmele mici si mijlocii, care sint baza unei economii sanatoase, si a taiat initiativa privata la firul ierbii, care e singura speranta pentru economia unei tari normale. In schimb, asta protejeaza mafiotii de competitie. (In SUA, impozitul pe profit negativ este si el negativ! Asa trebuie, asa iese din ecuatii ca trebuie. Asa cred, cel putin.)
In acelasi timp, ei au refuzat sa mareasca TVA si cota unica de impozitare pe venit, protejind astfel mafia. Pe hirtie, Romania are cote de impozitare uriase, dar de fapt impozitele strinse la buget din taxe sint extrem de mici fata de PIB, in comparatie cu alte tari. Asta inseamna evaziune fiscala pe scara larga. Mafiotii sint cei care isi permit sa nu plateasca taxele. TVA este greu de evitat si nu distorsioneaza economia.
Cota unica pe venit este o magarie, impozitele fiind puternic progresive, inclusiv in SUA. In plus, cota unica e si f. mica.
Sa mentionez ca Romania a accesat numai 4% din fondurile europene alocate pe anul trecut (Grecia a accesat 150%, parte din banii Romaniei). Cred ca asta arata ca mafia blocheaza firmele mici, care erau destinatarele acestor fonduri.
Toate aceste politici sint, de fapt, dictate de mafie, care nu intelege ca isi distruge baza economica si sociala a existentei sale. Cei care guverneaza Romania sint mafiotii, care isi vad doar de interesele lor private.
De fapt, statul roman spune: noi nu putem stringe impozite, nu putem oferi educatie, sosele, spitale, noi nu putem sa atingem interesele private ale mafiotilor, noi existam degeaba. De aceea, daca aceasta situatie continua, ma astept la dezordine sociala si posibila cadere a statului roman. Romanii nu au de mincare in Romania, la o densitate a populatiei de doua ori mai mica decit in Anglia!
Problema este politica si de fapt sociala. Cetatenii nu si-au facut treaba, si acum platesc pretul.
Mi-e teama ca Romania o sa ajunga ca un ghetou american, pt. ca din punct de vedere al spiritului civic romanii sint tot pe acolo, iar contextul de capitalism de dreapta seamana si el.
12 decembrie 2007
Basescu
- referendumul pentru demiterea lui Basescu: au votat 44,04%, rezultat: 74,3% impotriva demiterii
- pentru votul uninominal: au votat 26,04% (rezultate partiale), mai putini in orase decit la sate, mai putini in Bucuresti decit in alte orase (din ce-mi amintesc din cele citeva secunde pe ecranul TV), mai putini cu 4-5% decit la votul paralel pentru UE, rezultat: 89% pentru votul uninominal
Cum explicam aberatiile: al doilea referendum, in comparatie cu primul, a avut o prezenta la vot mult redusa, prezenta mai mica in orase decit la sate, prezenta mai mica in Bucuresti decit in alte orase, prezenta mai mica decit la votul paralel pentru UE.
In opinia mea, toate acestea pot fi explicate usor, si explicatia este foarte importanta pentru strategia politica din perioada urmatoare.
In primul rind sa ne amintim ca Basescu a cistigat alegerile ca urmare a unui compromis dificil atins intre electoratul democrat si cel care sustinea PSD-ul, dar nu dorea un regim autoritar asa cum il pregatea Adrian Nastase.
Eu as descrie electoratul romanesc ca fiind impartit astfel:
30 % sint pentru democratie, doresc justitie corecta, deschiderea dosarelor, procesul comunismului, economie de piata. Acesti oameni nu sint neaparat ingerasi: ei ar pune in inchisori neplacute un mare numar de oameni, doresc retrocedari integrale (caci sint fosti mici burgheji), unii sint nationalisti samd
10 - 15 % sint clasa de mijloc formata din securisti si nomenclaturisti de nivel mediu. Acestia au sustinut revolutia pentru ca doreau sa scape de Ceausescu si sa isi faca de cap. Ei sint impotriva democratiei, pentru ca traiesc in case nationalizate pe care le-au cumparat cu $3.000 si care acum costa $300.000, in apartamente semicentrale care au fost cumparate cu $3.000 si care acum costa $300.000, au slujbe caldute la stat sau in firme protejate de stat (prin hartuirea concurentei etc.), au turnat oameni pe vremea lui Ceausescu, care oameni au fost arestati, torturati, asasinati. Aceasta clasa de mijloc nu doreste nici intoarcerea la un regim autoritar, in care sa isi piarda puterea sociala in favoarea unui dictator. Aceasta clasa de mijloc a oferit regimului comunist structura sociala necesara represiunii si tilhariei continue a acestuia: ei au fost functionarii necesari. Aceasta clasa de mijloc a fost formata in anii '50 prin importul de oameni needucati si neinhibati, pe scurt cu origine sanatoasa, din sate la oras, pentru inlocuirea structurilor de putere interbelice mic burgheze. Modelul lor identitar este acapararea bogatiilor fara nici un drept si nerusinarea comportamentala aferenta. Aceasta clasa de mijloc romaneasca este o parodie a clasei de mijloc Occidentale. Am acordat acest spatiu clasei de mijloc deoarece aceasta stabileste, de fapt, structura sociala din Romania. Chiar daca sint numai 10 - 15 %, acestia fac Romania sa mearga, coordoneaza economia si politica, ofera o coerenta interna necesara oricarei societati. Romania exista dupa chipul si asemanarea lor. Lor li se pare normal sa avem ciini vagabonzi, preturi la alimente mai mari decit in Viena, preturi la incalzire mai mari decit salariul mediu, cind populatia poate fi incalzita si transportata usor numai cu resurse interne (noi importam energie doar pentru industria energofaga ceausista, care e in miinile marilor securisti), transport in comun de cosmar si strazi blocate de masini, de dimineata pina seara, magarie in spatiul public. (Fireste, ei cistiga din aceste "mici" afaceri.) Ei isi pot pastra privilegiile numai prin pastrarea mizeriei materiale si morale in Romania. Din pacate acesti oameni sint intr-o situatie fara iesire. Nu poti sta la nesfirsit intre democratie si dictatura. Nu poti fura fara sa fii furat.
50 % din electorat sint analfabetii politic. Pentru acesti oameni, politica este facuta de zei. Iliescu era unsul lui D-zeu, iar Basescu a stricat Ordinea Universului. Politica nu poate fi discutata rational. Noi toti meritam sa fim exorcizati la Tanacu. Acesti oameni nu au votat in 2004, pentru ca le era prea foame ca sa mai ajunga pina la sectiile de votare. Pentru ei, Ordinea Cosmica s-a stricat, si nu mai au nici o solutie, decit sa astepte izbavirea din partea unui mesia-salvator al neamului romanesc. Acesta ii va chema.
restul sau nu voteaza din principiu, sau sint bogati si cumpara guverne, dar nu au importanta pentru analiza noastra.
Fireste, procentele nu sint cunoscute de fapt (nu avem sondaje, nu avem analize sociologice), dar pot varia in limite largi, fara sa afecteze analiza facuta.
Acum datele enuntate la inceputul articolului sint usor explicate. Clasa de mijloc a votat pentru Basescu in primul referendum si a lipsit la al doilea. Clasa de mijloc e mai numeroasa in orase etc.
Mentionez ca studii Occidentale arata ca structura sociala este stabila pe perioade de mii de ani. Evident, comunismul a schimbat structura sociala din Romania prin mijloace specifice, dar acum aceasta este stabila.
Solutii:
1. Clasa de mijloc sa inteleaga ca a gresit, sa inapoieze o parte din ce a furat, sa accepte integrarea celorlalti in structurile sociale, economice si de putere. Democratii sa inteleaga ca trebuie sa le pese de ceilalti, ca nu pot aresta 10% din populatie, si anume pe cei care coordoneaza economia si politica, fara sa isi distruga tara, si ca au o datorie pentru ajutarea saracilor. Sa accepte ca clasa de mijloc sa pastreze o parte din ce a furat.
2. Clasa de mijloc sa fie fortata cumva sa voteze din nou ca in 2004, si democratia noastra sfioasa sa mai faca un pas foarte mic (incotro?). Democratii nici nu mai e nevoie sa fie intrebati.
3. Atacarea celor 50%. Prin educarea corecta a copiilor nostri, ii putem invata sa coopereze intre ei si sa isi sustina interesele in mod rational, pe termen lung. Sa aibe incredere in ei, ca pot rezolva ceea ce noi nu am reusit.
Traiasca Italia!
27 februarie 2007
Tema practica
Consider ca ar fi convenabil ca asociatiile sa fie centrate pe cartier, din cauza transportului dificil, si sa cuprinda aproximativ 20 de membri fiecare, deoarece acest numar este suficient pentru sustinerea unei activitati continue, si nu e prea mare pentru desfasurarea unor discutii intre toti cei implicati.
Cine este interesat este rugat sa lase comentarii.
Ideile de baza, daca am inteles corect, ar fi urmatoarele:
1. toti membrii sint egali (ceea ce inseamna ca isi controleaza cu succes alesul, si asta este cheia democratiei occidentale)
2. asociatia incearca sa rezolve unele probleme comune ale membrilor sai
3. membrii sint dispusi sa investeasca o cantitate de efort in asociatie, asteptindu-se sa fie ajutati cind vor avea nevoie
4. asociatiile trebuie sa apara de jos in sus, prin initiativa cetatenilor. Au fost incercari de motivare a aparitiei acestor asociatii "de sus in jos," dar fara succes practic.
5. cei care folosesc avantajele asociatiei si apoi refuza sa ii ajute pe ceilalti membri la nevoie sint exclusi din asociatie
22 februarie 2007
ECONOMIE APLICATĂ PENTRU TINERI
A doua explicaţie, mai aplicată, este prezentată într-un studiu [2] efectuat în Italia, după război, care încearcă să explice diferenţele semnificative şi persistente între regiunile bogate din nord şi cele sărace din sud. Acest studiu ajunge la concluzia că nordul este bogat şi sudul sărac ca urmare a existenţei unor reguli specifice de conduită socială. În nord, relaţiile sociale se bazează pe încredere. Cetăţenii obişnuiesc să se asocieze pe bază de voluntariat pentru rezolvarea problemelor comune dar şi în scopul petrecerii plăcute a timpului liber sau pentru promovarea celor mai diverse iniţiative. Asociaţiile, foarte numeroase, au deseori o bază formală, având statute şi reguli clar definite. Relaţiile sociale orizontale, între egali, sunt prevalente faţă de relaţiile sociale verticale, de tip patron – client. Cetăţenii au încredere unul în altul nu pentru că ar fi naivi, ci deoarece ei se pot baza pe un intens schimb de informaţii cu concetăţenii lor şi pe reacţia acestora atunci când sunt înşelaţi de cineva. Un cetăţean care înşeală încrederea altora este exclus din cooperarea cu ceilalţi membri ai societăţii, având astfel de pierdut mai mult decât ar avea de câştigat prin înşelăciune (206)*. Teama de această pedeapsă, împreună cu beneficiile importante ale cooperării orizontale, face ca relaţiile de încredere şi susţinere reciprocă dintre cetăţenii din nord să se afle într-un echilibru social stabil (202). În nord, cetăţenii dau dovadă de interes în treburile publice, sunt informaţi, dezbat problemele publice cu concetăţenii lor şi colaborează cu autorităţile. În sud, cetăţenii se află într-o concurenţă acerbă (162) pentru câştigarea favorurilor oamenilor puternici, de aceste favoruri depinzând însăşi subzistenţa lor. Relaţiile între vecini sunt bazate pe neîncredere şi pe servirea familiei proprii, prin încălcarea oricăror norme morale. Relaţiile verticale, de tip patron – client, sunt prevalente. Această structură socială este descrisă în literatura de specialitate prin conceptul de "familism amoral" (103, 107/34/239, 153/64/248, 162-3, 199) Vezi şi proverbele, la 162. Patronii duc deseori o politică de dezbinare a cetăţenilor aserviţi (154), în scopul întăririi propriilor poziţii. Deoarece orice cetăţean din stratul social inferior, care încearcă să coopereze cu egalii săi, va fi nu numai înşelat de aceştia, care au de câştigat prin această strategie, dar şi pedepsit de patron (196, 202), relaţiile de neîncredere şi concurenţă între cetăţeni formează un echilibru social stabil (199, 200). Acest echilibru este întărit de experienţa istorică din această regiune (202) şi de valori morale cum ar fi apărarea onoarei în lupta cu celelalte familii (165). Cetăţenii sunt mai puţin interesaţi de problemele publice, au o atitudine fatalistă, de resemnare în faţa lor (126, 132, 164) şi încearcă să înşele autorităţile (127-9, 131-2, 161-3, 165), care sunt percepute ca duşmănoase. Chemările la o ordine asigurată de o mână de fier se aud mai des decît în nord (128-9, 128/68/243, 132, 200), iar Biserica Catolică este mai puternică (144, 123-5, 161, 197).
Aceste tipuri de relaţii sociale sunt neaşteptat de stabile, ele fiind identificate, în nordul şi, respectiv, în sudul Italiei, ca fiind relativ constante în ultimul mileniu, adică începând cu sec. XI, când în nord s-au dezvoltat comunele, iar în sud a apărut un regat normand. Potrivit datelor istorice de care dispunem, tendinţele societăţii din nord spre relaţii orizontale şi a celei din sud spre relaţii verticale au rămas constante cel puţin de-a lungul ultimului mileniu, în ciuda unor importanţi factori perturbatori externi. Este posibil ca diferenţele dintre societăţile din nord şi din sud să se întindă şi înainte de sec. XI, dar acest subiect nu este studiat, mai ales din cauza săraciei informaţiilor privind acea perioadă (139/2/245). Vezi şi descrierea generală a celor două echilibre, la 132 şi 154.
Cu toate că pentru România nu există un studiu atât de amănunţit al problemelor sociale, considerăm totuşi că rezultatele studiului din Italia ar trebui să ne preocupe. O evaluare a situaţiei din România este, totuşi, posibilă. Evaluările care plasează societatea românească în categoria nedorită abundă în eseistica românească, de la observarea atomizării societăţii româneşti şi descrierea modelului identitar românesc realizată de Dl. Patapievici în 1990, până la caracterizarea lipsită de menajamente realizată de Traian Ungureanu. De asemenea, informaţiile publice pe care le avem despre preferinţele politice şi structurile economice care există în România indică o orientare hotărâtă a societăţii româneşti către echilibrul neplăcut al societăţilor de al doilea tip, bazate pe relaţii sociale verticale. Din câte ştim, atât din rezultatele alegerilor, cât şi din sondajele de opinie, majoritatea românilor pun grupul – în cazul acesta naţiunea – deasupra individului, au încredere în instituţiile autoritare, precum armata şi biserica, şi nu au încredere în instituţiile democratice, precum parlamentul. Mitul salvatorului este răspândit şi influenţează hotărîtor politica românească, după cum observă Dl. Patapievici. Incapacitatea românilor de a-şi asigura o justiţie corectă ar putea fi explicată prin convingerile şi atitudinile nedemocratice ale acestora şi prin blocarea societăţii româneşti într-un echilibru stabil bazat pe relaţii sociale de dependenţă. Aceste convingeri pot bloca pe termen lung democratizarea şi apariţia unei economii de piaţă în România.
Această stare a societăţii se reflectă în economia românescă. În Occident se ştie de sute de ani că, într-o economie de piaţă liberă, agenţii economici aflaţi în competiţie trebuie să scadă preţul pe cât pot şi lucrează, din această cauză, în condiţii deseori destul de stresante. Pe de altă parte, monopolul generează profituri imense, corupţie şi abuz de putere. Totuşi, românii, mai mereu, consideră vinovaţi pentru sărăcia lor exact pe cei mai săraci şi mai greu încercaţi oameni, pe ţărani, care se află într-o competiţie sălbatică, având resurse limitate şi pământul divizat şi furat de comunişti. În acelaşi timp, majoritatea românilor susţin marile monopoluri, care cer preţuri imense pentru orice serviciu, de calitate oricât de proastă. Aşadar, românii susţin o soluţie socialistă, care nu are nici o şansă să funcţioneze, mai ales când aceste monopoluri mai sunt şi proprietate de stat, cum este de pildă Termoelectrica sau RATB-ul. Românii susţin angajarea unor resurse imense în apărarea acestor monopoluri, înlăturând astfel orice şansă de a avea o viaţă decentă, materială dar şi morală. Politicienii nu au putut refuza oferta electoratului: dânşii au acceptat cu destulă părere de rău controlul direct sau indirect al acestor monopoluri. Astfel au apărut monopoluri sau carteluri în comerţul angro cu produse alimentare şi, de asemenea, în controlul puţinelor spaţii comerciale din Bucureşti. În legătură cu acest subiect, este de menţionat faptul că prea mulţi români consideră încă negoţul o activitate neproductivă, parazitară. În fapt, nerespectând munca afaceriştilor, românii îşi dispreţuiesc şi propria muncă. Această atitudine se întoarce împotriva lor prin preţurile crescute pe care sunt nevoiţi să le plătească pentru bunuri şi servicii. Preţurile exagerate din România sunt cauzate direct de mediul de afaceri corupt din aceasta ţară, care este corupt în primul rând datorită dispreţului şi lipsei de interes a românilor pentru afaceri şi negustorie. Majoritatea afacerilor sunt controlate de monopolul socialist de stat, sau de mafie mai curând. Un stat care acceptă proprietatea privată şi libera circulaţie a capitalului şi persoanelor, care nu mai este totalitar, dar protejează monopoluri economice, creează o mafie dintre cele mai neplăcute.
În sfirşit, monopolul are şi consecinţe sociale şi politice grave.
• Sociale, prin faptul că monopolul vinde mai puţin şi la un preţ mai mare în comparaţie cu piaţa liberă, ceea ce generează sărăcie, iar oamenii nu mai au resursele necesare pentru ca să îndeplinească activităţi sociale şi economice. Pe de altă parte, monopolul angajează mai puţini oameni în procesul de producţie şi, ca urmare, vor fi mai mulţi şomeri şi oameni nepregătiţi profesional.
• Politice, deoarece el generează abuz de putere, oamenii fiind dependenţi de proprietarul monopolului, fie că e funcţionar de stat sau doar general de Securitate privatizat. Ei ajung să trăiască fără nici o speranţă, ca nişte cerşetori, care aşteaptă o salvare, o felie de salam, de la acest proprietar de monopol. Aceşti oameni vor fi lipsiţi de orice iniţiativă civică şi de idei economice sau politice constructive.
Aceasta sugerează un sistem feudal modern, sugestie întâmplător încurajată şi de aspectul localităţilor, murdar, neîntreţinut, inundat, plin de câini şi de rezultatele prezenţei acestora pe străzi. Acest sistem social afişează un mare gol social la mijloc, între masa sărăcită de cetăţeni analfabeţi politic şi vârfurile extrem de îmbogăţite ale unor politicieni analfabeţi, nu numai politic. În asemenea situaţie violenţele de stradă, lipsa oricăror valori morale, nu trebuie să surprindă pe nimeni. Faptul ca acest sistem nu se schimbă câtă vreme există comunitatea – care poate exista sau într-o tendinţă generală de primul tip, sau în una de al doilea tip – sau de tip oriental, sau de tip occidental – ar trebui să ne pună pe gânduri, fie că reuşim sau nu să găsim explicaţii logice, mai mult sau mai puţin convingătoare, ale acestui fenomen. De altfel, explicaţiile logice sunt destul de evidente: cine încearcă o schimbare calitativă este pedepsit rapid şi crud. Este pedepsit, în special şi în primul rând, tocmai de către cei care ar avea mai mult de câştigat din această schimbare, dar care nu înţeleg sensul schimbării şi se tem, poate pe bună dreptate, că n-ar face faţă acestei schimbări, deoarece un cetăţean trebuie să arate altfel decât un ţăran feudal. Altfel, un capitalism în care cetăţenii nu sunt capabili să-şi administreze economia şi să îşi convingă guvernul să acorde asistenţă socială consistentă, ar putea fi mai neplăcut, pentru unii, chiar decât un socialism bolnav şi corupt.
Pentru ca România să nu rămână blocată într-o societate şi economie de tip sicilian şi să se schimbe într-o societate şi economie de tip nord-italian, românii trebuie să fie educaţi civic.
Pornind de la cele expuse, propun organizarea, în România, a unui program în domeniul educaţiei, care să încurajeze oamenii să înţeleagă cum funcţionează cele două tipuri generale de societate şi să-i facă încrezători şi capabili de o schimbare raţională şi nonviolentă, în sens pozitiv, a regulilor care guvernează societatea românească.
În primul rând ar trebui avuţi în vedere tinerii între 14 şi 18 ani, din şcoli, organizaţi în câteva grupe mici, pentru ca programul să poată încuraja modificarea, cu riscuri minime, a relaţiilor sociale. Programul trebuie să explice tinerilor cum funcţionează economia, prin predarea legilor de bază ale economiei clasice, şi să demonstreze acest lucru în mod practic. Le-ar putea fi date sume mici de bani şi ar putea fi puşi în situaţia de a face schimburi, de a rezolva unele probleme economice simple şi practice: de a zugrăvi clasa, de a planta pomi fructiferi, pentru a fi încurajaţi să vadă cum poate fi organizată o asociaţie, ce probleme apar într-o activitate economică productivă, să înţeleagă de ce schimbul economic produce valoare, de ce monopolul distruge societatea, de ce încrederea totală într-un salvator atotputernic nu poate avea niciodată rezultatele pozitive aşteptate. Aceste lucruri simple trebuie prezentate mai întâi teoretic, dar trebuie şi trăite. Poate că un asemenea program, care ar începe în două-trei clase dintr-o şcoală generală, şi apoi s-ar extinde în cartier, ar putea să dea unele rezultate iniţiale.
În felul acesta, elevii vor putea deveni cetăţeni capabili să încurajeze formarea unei societăţi democratice, cu instituţii eficiente. Programul îşi va atinge scopul dacă va încuraja un număr suficient de mare de cetăţeni să îşi îndeplinească cu succes funcţia de control a instituţiilor statului pe plan local. Astfel, dacă aceştia ar reuşi să găsească mijloace legale şi eficiente pentru a determina poliţia, primăria şi, în cazul elevilor, cadrele didactice să îşi facă datoria conform legii şi să ţină seama de dorinţele cetăţenilor, îmbunătăţirea standardului de viaţă în zona respectivă ar fi semnificativă şi ar putea pune bazele unei îmbunătăţiri la nivel naţional. Elevii ar putea să înveţe să colaboreze între ei şi cu profesorii în scopul garantării ordinii din şcoală, dacă e nevoie şi cu implicarea poliţiei. Ei ar putea încerca să folosească mass-media pentru comunicarea cu societatea, şi vor descoperi structurile de interese din spatele acesteia şi efectele acestora asupra societăţii. Editarea unui ziar al şcolii le-ar arăta problemele cu care se confruntă jurnaliştii în lumea reală şi le-ar oferi şansa rezolvării practice a acestora în cazul ziarului lor. Vor analiza motivele pentru care sistemul de sănătate al statului funcţionează atât de prost şi vor putea formula propuneri pentru îmbunătăţirea situaţiei. Vor descoperi strategii politice care le vor permite să rezolve probleme pe care atitudinile învăţate de la părinţii lor nu au reuşit să le rezolve. În sfârşit, poate vor descoperi secretul cooperării sociale.
Pentru acest program este nevoie de cooperarea unor oameni care cunosc sistemul educaţional românesc şi de fonduri oricum mult mai mici decât cele alocate protejării legilor prin mijloace represive şi tentativelor de corectare a unor situaţii când este prea târziu.
Specialiştii în pedagogie ar fi de mare ajutor.
[1] Karl R. Popper, Societatea deschisă şi dusmanii ei, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993.
În original: The Open Society and Its Enemies, Routledge and Kegan Paul, London, 1957
[2] R. D. Putnam, Robert Leonardi, Raffaella Y. Nanetti, Cum funcţionează democraţia?, Editura Polirom, Iaşi, Bucureşti, 2001.
În original: Making Democracy Work, Civic Traditions in Modern
* Aceasta este pagina din cartea citată care susţine afirmaţia mea. Formatul număr_1/număr_2/număr_3 se referă la nota număr_2 de pe pagina număr_1, care se găseşte la pagina număr_3.
3 iulie 2006
Noi suntem corecti
Un sistem juridic care ar avea sens ar incerca sa previna incalcarea legii, si, daca totusi cineva o incalca, atunci sistemul ar preveni incalcarea legii de catre acea persoana inca si mai atent. Aceasta nu are legatura cu vreo pedeapsa. Pedeapsa ca principiu de baza in societatea omeneasca "civilizata" arata ca violenta si animalitatea sint principii de baza si sint sustinute la rece de electorate si parlamente.
18 mai 2006
Carne, unt si cosmonaut
In timp ce toate posturile nationale prezentau pe larg, "la sectiunea de stiri", nunta fiului primului cosmonaut roman, BBC prezenta infiintarea unui post de radio facut de elevii unei scoli generale dintr-un sat romanesc, cu bani europeni. Iata cum conteaza sa stii unde sa te uiti …
11 septembrie 2005
Teoria salveaza Romania
Aceasta stire este importanta din mai multe motive. Dar mai intii sa prezint teoria. Ideile nu sint originale, fiind preluate din R.D.Putnam et al., "Making Democracy Work", Daniel Goleman, "Emotional Intelligence" si altii.
Teoria
Avertisment:
1. nici o teorie nu e perfect corecta. E minunat daca poate fi aplicata pentru rezolvarea unei anumite probleme intr-un anumit loc la un moment dat. (Popper). Mai ales in cazul teoriilor din cadrul stiintelor sociale, acest lucru e adevarat. (De fapt, in limba romana stiintele sociale se numeau stiinte umaniste, dar acest lucru s-a pierdut in perioada comunista si acum folosim "stiinte sociale", din engleza. Teoria aceasta poate explica de ce.)
2. o teorie este un instrument. De aceea, orice teorie poate fi folosita si pentru a face rau, si de aceea am avut multe retineri inainte de a publica aceasta. Cele mai multe teorii sint folosite mai intii pentru a face rau. Poate ar trebui sa ne intrebam ce e cu noi, inainte de a aplica noi teorii.
Exista un set de reguli comune care definesc o comunitate si ii permit sa functioneze. Acest set de reguli este necesar pentru existenta comunitatii, deoarece aceasta presupune o activitate in comun a membrilor sai, si aceasta cere o oarecare coordonare a acestora, cel putin in activitati publice, sau comune. Ei bine, se pare ca pe noi ne intereseaza o impartire a acestor reguli in doua categorii: cea care genereaza saracie si dictatura, si cea care genereaza democratie si prosperitate. Putem numi acest set de reguli "cultura". Potrivit lui Popper putem spune asadar ca exista pe Pamint in acest moment doua categorii de culturi, cea totalitara, in care oamenii nu coopereaza pentru rezolvarea problemelor comune, ci asteapta rezolvarea din partea unui salvator supraom care sa-i puna la treaba pe lenesi, si o cultura democratica, in care cetatenii se ingrijesc de treburile publice, fiind, din contra, foarte suspiciosi fata de guvernantii lor provizorii. Prima cultura este colectivista, in sensul ca grupul, statul, natiunea, tribul, familia, au precedenta asupra drepturilor indivizilor, iar a doua este individualista, in sensul ca institutiile statului au ca functie principala apararea drepturilor individuale ale cetatenilor si chiar a unor rezidenti imigranti, uneori. Prima cultura este mereu in razboi sau revolutie, a doua este de obicei toleranta si incearca sa rezolve problemele una cite una, in mod rational. Prima cultura este esentialista (natiunea are suflet si e perena) a doua e mai mult formalista, stabilind tinte de comun acord, masurind rezultatele prin statistici despre somaj, acces la servicii medicale etc., uneori pierzind din vedere peisajul, tabloul intreg, in favoarea respectarii unor reguli care oricind pot deveni absurde. Prima cultura este, as spune, specific feudala (superman-ul locuind in castel si avind grija de tarani) si a doua este de obicei asociata cu societati avansate tehnologic.
Ei bine, aici apare distractia, si dati-mi voie sa scriu asta scurt si clar:
1. Popper defineste si descrie cele doua culturi.
2. Putnam, Leonardi si Nanetti sugereaza ca o cultura, odata stabilita (la nasterea comunitatii, se poate spune) cu mare greutate mai poate trece dintr-o parte in alta. Pe mine ma intereseaza sa treaca din sublimul balcanism in stilul occidental, dar pe rusi i-ar putea interesa citi cehi ar trebui sa omoare ca sa nu se mai repete '68 si '89.
3. iar Goleman, dragul meu cititor, sugereaza o rezolvare prin educatie. Asta nu e o teorie despre cum sa mai torturezi elevii in scoala, ci un experiment reusit in ghetourile din SUA. Enjoy! I'll be back with more!
Acum, incendiul din Egipt. Odata ce unei societati ii lipseste gindirea coerenta, sistematica, de tip ingineresc (atentie, societatii, adica deciziilor sociale, adica comune, si nu indivizilor acelei societati), tot felul de ciudatenii se intimpla. Si Occidentalii fac prostii, dar pina la urma le corecteaza. In Est, insa, asta nu e posibil, deoarece insusi sistemul e timpit! Sa va explic: am urmarit stirea despre incendiul din Egipt si pe doua posturi TV romanesti, si nici unul nu a mentionat a doua usa blocata! De ce? De ce a mentionat-o BBC-ul si nu posturile TV romanesti? Stirea pe un post romanesc a fost mai lunga decit la BBC, cu descrieri despre panica si unica usa pe care se putea iesi, dar nimic despre a doua usa. Iata de ce: BBC-ul priveste problema formal: baieti, aveti o problema cu reglementarile antiincendiu, cu inspectiile pentru respectarea acestor reglementari, ia dati o tura si discutati public ce e de facut ca asa ceva sa nu se mai repete (decit f. rar, si numai cind sint 4 - 5 coincidente nefericite care conduc la o asemenea tragedie, si atunci regulile vor fi din nou imbunatatite). Asadar, BBC-ul isi face treaba de comunicator cu cetatenii (romanii au inteles ca mass-media e "ciine de paza al democratiei"; nu, e un comunicator inteligent, care contribuie la gasirea unei solutii, oferind si o arena de discutii civice). TV romanesti insa, daca ar fi mentionat a doua usa blocata (si inca cu materiale inflamabile), ar fi considerat ca ataca esenta, inteligenta, sensibilitatea sufletului egiptean peren. Si, apoi, si egiptenii ar fi putut observa la posturile lor unele lucruri in neregula in Romania (he, he!). Si apoi, si in Paris e aceeasi mizerie, doar ca mai scumpa. (Daca nu vezi regula, si regula este destul de complicata, atunci sigur ca vezi doar o mare dezordine! Ba chiar, poate e nevoie de o mina de fier, in Paris, ca sa faca odata ordine si acolo, nu numai la noi! Nu-i asa, tovarasi?) Asadar, ciinele de paza al democratiei romanesti si-a zis: de ce sa ii suparam pe egipteni? Si n-au transmis informatia.
Asta e important, pentru ca macar intelegem cu ce avem de a face. Intrebari:
1. Intelegeti ce am scris? Va rog, dati un exemplu practic unde se poate aplica aceasta teorie.
2. Ce parere aveti despre teorie? Ar merge? Aveti modificari? S-ar putea aplica practic, sa avem si noi apa calda la bloc, cum aveau americanii acum 100 de ani?
3. Daca ar merge, putina rabdare pt. partea cu educatia - experimentul reusit. Nu uitati ca portughezii si grecii inca mai incearca sa iasa de acolo de unde sint, spaniolii au iesit de curind (prin anii '90), iar Turcia, no comment.
Cazul Romaniei
Motive pentru care schimbarea culturala este dificila:
- schimbarea trebuie facuta din mers, in timp ce regulile care trebuie schimbate sint aplicate in viata de zi cu zi,
- cine schimba primul e pedepsit. Sistemul e stabil, si nu e nimeni (in sistem!) care sa vrea si sa poata gestiona schimbarea eficient,
- exista riscuri asociate schimbarii. Oamenii nu stiu unde vor fi dupa schimbare, in cadrul societatii,
- schimbarea cere acumularea de cunostinte noi, de catre fiecare membru al comunitatii. E necesara crearea de relatii de un tip diferit intre oameni, gasirea unor solutii de un tip diferit pentru problemele sociale. Acesta este un proces creativ, chiar daca alte societati au parcurs deja o schimbare similara.
- schimbarea de care vorbesc eu este cea de la serv la cetatean. E mai simplu sa asculti ordinele decit sa aperi drepturile altor oameni (si ale tale) prin mijloace nonviolente.
+ gindire abstracta - dreptul altuia
+ gindire sistematica, cunostinte de politologie (istorie, georgafie), sociologie, economie. Informare sistematica din mass-media. Aflat cine minte, la un nivel mai bun decit cel feudal
+ initiativa in rezolvarea problemelor: discutii publice (educatie!), ONG-uri de cartier, oras, stat (educatie!!! - cum sa isi controleze secretarul etc.), strategii de votare (educatie)
Romania:
- Creierele fug, democratiile centrale incurajeaza stabilitatea, nu democratizarea:
+ e riscanta
+ nu stiu cum (n-au citit ce am scris)
+ nu le pasa. Cei de la putere s-au integrat mafiei si fac bani, dintre ceilalti, majoritatea sint mai degraba rasisti decit democrati pentru romani
+ nu stiu ce sa faca nici la ei, ghetouri, gestionarea trecerii la cel de-Al Treilea Val.